Vă mulţumesc din suflet pntru grija avută faţă de oraşul pe care îl conduceţi atît de bine de atît de mult timp! Mă bucur nespus de mult că aţi cîştigat încă un mandat, încă patru ani în care vă veţi arăta din nou sentimentele dragi pe care le nutriţi faţă de contribuabilii care vă plătesc vacanţele, casa şi maşinile. Bine, nu noi, ci „băieţii” cu care vă faceţi treburile.

Vă mulţumesc pentru numărul mare case date tinerilor prin programul ANL. Slavă Domnului că tot mai mulţi dintre acei tineri mai au puţin şi depăşesc vîrsta maximă, aşa poate vor ajunge case pentru toţi.

Vă mulţumesc pentru cîinii vagabonzi care continuă să muşte oamenii pe străzi dar care continuă să-şi care zilele chinuite pe străzi, fiindcă nu sînt adăposturi decente pentru ei.

Vă mulţumesc pentru transportul public impecabil, curat, frumos mirositor, punctual şi civilizat.

Vă mulţumesc pentru implicarea în fotbalul ieşean. (Ştiu că-mi voi lua înjurături, dar: ) Bine că băgaţi bani în fotbal, poate dă Domnul şi va ajunge echipa cu cea mai mare susţinere financiară din Divizia B! E mult mai importantă echipa de fotbal decît oamenii fără casă, decît cei care nu-şi pot plăti datoriile la întreţinere, decît drumurile mirifice ale oraşului. Şi fiindcă am ajuns aici,

vă mulţumesc pentru minunatele drumuri din Iaşi, pentru gropile care dăinuie de ani de zile, pentru hîrtoapele, şanţurile şi asfaltările făcute fix cu picioarele, drumuri care aduc zeci de milioane service-urilor şi magazinelor de piese auto!

Sper ca pe durata mandatului domniei voastre să drămăluiţi bine banii ăia cinstiţi din toate afacerile imobiliare ale Iaşului, ca să aveţi destui pentru frigidere cît mai mari! Vă vor trebui!

[Frustrări de luni!]

Un Golf 3 GTI la mîna a doua ar ajunge pe la un maxim 3500, hai 4000 de euro. Un filtru sport, încă maxim 200. O evacuare sport OK se găseşte şi la 500 de euro. O vopsea, un prag o folie, încă maxim maxim 1000. Deci un total de ceeeel muuult 6000 de euro pentru o maşină sport de oraş, numai bună de fugărit. Şi care să arate şi bine.

Ei, dar de ce să ne rupem în figuri cu maşinile? Hai, mai bine, să ascultăm sfatul lui Lucian Mîndruţă şi să ne luăm o barcă cu care să ne dăm pe mare. Cît de scumpă poa’ să fie? Nu e la fel de poluantă, e pentru oameni isteţi, nu toată prostimea, şi nu e de fiţe! Noooooo, ce-ai păţit, deloc!

A, uitasem că cei care mai bagă cîte-un ban în maşină o dată la cîteva luni s-ar putea să nu lucreze la ditai trustul lui Felix şi s-ar putea să nu ia cîteva zeci de mii de euroi pe lună!

Dar hai să ne dăm cu bărcuţa cu toţii, că e mai eco… Sau cu Volvo-ul XC 90 din garaj, ca să fim cu toţii mai ipo.

httpv://www.youtube.com/v/qaLFx2Oc8CQ&hl=en&fs=1]

Cum ar spune ştiriştii de rahat de pe la noi: “şoc şi groază pe Copou!”. Au pus gărduţ pe marginea trotuarului pe tot Copoul şi nu mai au fiţoşii cum să-şi aducă maşinile în faţă la Timeout! Sincer, am fost îngrozit acum cîteva seri cînd am ieşit de la muncă şi era trotuarul gol, nici o maşină! De regulă erau cel puţin 2 Golfuri 5, un C-Klasse şi măcar un X5 plus un A8. Ei, dar de cînd cu gărduţul, “băeţaşii” au cam trebuit să se mute; şi unde ar putea mai bine să-şi lase maşina dacă nu pe trecerea de pietoni?

Thx, Bogdan!

În fiecare an, la fiecare tur de inundaţii, apar fel de fel de vedetuci care iniţiază (de fapt nu ele, ci televiziunile) campanii de solidarizare, teledonuri, strîngeri de ajutoare, etc. Foarte frumos din partea lor, arată că le pasă, vor să îi mişte pe români, să îi facă să le pese.

Dar de ce trebuie să apară cîte unii, persoane publice sau nu prea, şi să spună chestii de genul „da, eu, fiind un om căruia îi pasă, am să donez 10.000 de euro”?

Unu. De ce nu îi donează sub anonimat, şi gata? Mi se pare mai de bun simţ. Păi pentru că cel mai probabil nu s-a mai scris de mult timp despre el/ea prin tabloide, n-a mai fost invitat/ă de mult pe la tocşoaie mondenoide, cu alte cuvinte s-a cam prăfuit şi lumea a cam uitat de el/ea. Mi-i şi închipui pe ăştia frecîndu-şi palmele de bucurie că au dat inundaţiile şi zicîndu-şi: ailei, ce bine-o picat inundaţiile astea! Hai că trebuie să strîngă careva nişte bani pe la vreo televiziune şi mă bag şi eu cu banii de jante pe Porşan a lu ăla micu!

Doi. Staţi liniştiţi, că ăştia care sînt mari patroni, „oameni de afaceri”, vedete TV care donează cîteva mii de euro, nu-şi rup ei de la gură. Sînt doar mărunţişuri, sau, cel mult, n-o să-i ia săptămîna asta Vertu sau geantă Hemres lu aia mică!

Mai degrabă ar trebui lăudaţi pensionarii şi oamenii simpli care dau cîte un milion sau 500 de mii de lei vechi, deoarece pentru ei mai mare valoare o au aceşti bani decît miile de euro pentru aşa-zisele „personalităţi”.

Zilele trecute am văzut poza asta pe Hotnews. Şi nu e singurul caz de politician care se duce în mijlocul nenorocirilor ca „să fie alături de cei oropsiţi şi suferinzi”.

Şi mă gîndeam, oare cum e să…

Te trezeşti dimineaţa în vila dată de stat, plătită practic din banii poporului, într-un pat molcuţ şi cald, dai deoparte pilota cu puf de gîscă sălbatică, îţi iei în picioare papuceii de casă cei pufoşi, stai juma de oră în budă, timp în care cineva îţi pregăteşte un mic dejun cald cu şuncă, ochiuri moi, pîine cu unt, dulceaţă şi fructe proaspete, alături de un pahar de lapte sau suc natural. Apoi te îmbraci în costumul Hermes de cîte? dracu să le ia cîte-or mai fi! mii de euro, îţi pui în picioare şosetele asortate aduse pe comandă din Viena, tragi peste ele pantofii de marţi, care nu te-au bătut niciodată (cum nici cei pentru celelalte zile ale săptămînii n-au făcut-o vreodată), după care cobori în curte. Aici, un băiat plătit să te apere cu propria lui viaţă (oare viaţa ta e chiar mai importantă decît a celui care s-ar sacrifica pentru tine, dar pe care tu îl cerţi că nu ţi-a deschis umbrela deasupra capului să te apere de cei trei-patru stropi de ploaie rece) îţi deschide portiera Touareg-ului negru cu geamuri fumurii.

Da, a plouat mult prin Moldova, şi dă bine să fii pe-acolo. În portbagaj ţi-au pregătit băieţii o pereche de cizme din cauciuc, nu de alta, dar pantofii ăia chiar sînt importanţi. Ajuns în mijlocul mulţimii nenorocite, al oamenilor care au pierdut într-o noapte lucruri strînse într-o viaţă întreagă (dar pe care tu le-ai putea aduna din două telefoane, dă-le dracu de căcaturi, că doar nu cumperi Casa Poporului!) începi să le spui cîte o să faceţi pentru ei, că o să îi ajutaţi, că le daţi una, alta (hai femeie, boceşte naibii oleacă, că ne filmează băiatu ăsta şi să te iau niţel de după gît, aşa… compătimitor!) că o să le faceţi alte case!

Faci cîţiva paşi pe unde e apa mai mică, dar nu te băga prea departe, că trece băltoaca de glezne şi-ţi mai stopeşti, Doamne fereşte!, costumul, te uiţi încruntat la chirpicii şi scîndurile care erau clădite pe post de singur adăpost pentru 5-6 suflete, calatină un pic din cap dezaprobator, că dă bine, întreabă-l două-trei chestii pe primar, fă-te că te sfătuieşti cu oamenii din staff-ul tău şi gata. Hai, mai cu talent, că ştii că la 6 are nevastă-ta o întîlnire la Marriot cu nişte prieteni şi tebuie să fii şi tu acolo. Plus că la 9 e lansarea aia de modă a nu-ştiu-căreia şi o să fie toată televiziunea, ce naiba!

Pînă ajungi înapoi, pînă faci o baie fierbinte cu spumă cu aromă de avocado si kiwi, pînă îţi alegi ce costum să pui pe tine, mai trebuie să şi mănînci ceva (apropo, sună acasă şi zi-i bucătarului că nu mai ai chef de carne de vită azi, ci mai degrabă o salată, ceva uşor dar cu vitamine, că ai umblat mult azi, eşti rupt de oboseală!).

A, şi vezi să pornească menajera centrala mai devreme pe cald, că diseară ai chef să dormi cu geamul deschis, ca să mai respiri nişte aer curat.

Noroc că s-a anunţat că se termină cu ploile, ca să nu trebuiască s-o iei de la capăt cu umblatul prin sate! Ce dracu, şi anul trecu, şi anul ăsta!? Încă o zi dintr-asta şi ai nevoie de cel puţin o săptămînă la Saint Tropez să te refaci!

N-are nimeni vreo firmă de asfaltări ca să poată face un şmen cu primăria şi să aibă toată lumea de cîştigat? Că aş crede că e mai ieftin să facă un biznis de reasfaltare pe jumătate de Iaşi, decît să tot peticească ici şi colo de 3 ori pe an. Pun pariu că şi lui Gheorghe i-ar ieşi mai mult aşa!

În altă ordine de idei, week-end-ul ăsta am văzut că în Iaşi se poate face treabă. Repede. Am plecat vineri dimineaţă spre Bacău. La kîţiva kilometri după ieşirea din Păcurari drumul se îngustează pe o bandă pe sens, în zona pasarelei spre Era Shopping Center. Sau Park. Sau cum i-o fi zicînd.

Duminică după-amiază, la întoarcere, am avut surpriza să observ că în zona respectivă se circula tot gîtuit, pe o bandă pe sens. Dar între timp a apărut o frumuseţe de sens giratoriu, pentru accesul spre şi dinspre pasarela pentru Era. Dacă se apucă şi îi pun şi semafor s-ar putea să fie o plăcere să stai la coadă la marginea Iaşului.

Fiindcă simt o tendinţă din partea lor de tîmpire a populaţiei. Vor cu tot dinadinsul să avem o ţară de idioţi, încuiaţi şi retarzi. Au început campania asta în momentul în care au scos din grila de bază Mezzo. Apoi au continuat cu The Money Channel, iar de cîteva zile au mai scos două posturi: AXN Crime şi VH1! Şi asta ca să facă loc căcatului de GSP TV care va transmite meciurile din liga lu dracu’ făcut pachet! Mă doare-n teneşi de liga lor, sincer!

Deci de aproape o săptămînă am rămas şi fără ultimul post de muzică! Nu de alta, dar să fim serioşi, chiar nu intenţionez să mă uit pe uteve, emtivi, chistivi, taraf, favorit sau etno! Bine că pe astea au putut să le lase.

Presupun că urmează să scoată Discovery, National Geographic şi TVR Cultural. Ca să facă loc unui post care să dea numai wrestling şi unuia doar cu circ. Iar de fiecare dată cînd plăteşti abonamentul, or să dea şi cîte-o pîine.

În halul ăsta ne cam ducem dracului spre ceea ce e descris cu tristeţe in Idiocracy!

Imediat după revoluţe lumea s-a prins că e loc de început fel de fel de biznisuri micuţe, dar care aduc un profit rezonabil cu efort minim.

Aşa era şi o tanti în vîrstă la mine la bloc, aproape de pensionare, ce lucra la o cofetărie, care s-a apucat să vîndă la uşă batoane de ciocolată făcute în casă. Stătea la parter, aşa că numai bine puteau ţîncii să-i bată la uşă cît de des posibil. Vecina (chiar nu îmi mai amintesc cum o  chema) deschidea uşa şi te servea într-un mod foarte prietenos şi binevoitor.

Cîteva luni bune, sau chiar mai mult, treaba a mers minunat pentru vecina cofetăreasă. După un timp îşi şi diversificase meniul: avea şi biluţe din ciocolată, date ba prin zahăr, ba prin cacao, ce mai, pe alese! Erau dulciurile preferate ale ţîncilor.

Însă, în scurt timp lumea a început să descopere avantajele unei pieţe libere. Aşa se face că pe lîngă alimentară şi în staţia de tramvai au apărut tot soiul de tarabe improvizate din măsuţe pliante pe care diferiţi comercianţi înşirau gume colorate, ciocolăţele cu ambalaje ce-ţi luau ochii, bomboane şi jeleuri în forme de ursuleţi şi-aşa mai departe. Lucru care nu a făcut decît să îi transmită vecinei cofetărese că marfa ei începe să fie depăşită, uitată şi nedorită.

Ca reacţie la ameninţarea capitalismului, vecina a început să îndruge ultimilor clienţi poveşti despre chestiile otrăvitoare şi nocive cu care se fac dulciurile tonetarilor, că sînt ţinute prin depozite mişunate de şobolani, că sînt expirate şi o să ne îmbolnăvim, o să facem bube roşii, mari şi urîte, iar vînzătorii respectivi nu sînt decît nişte bişniţari şi hoţi care ne prostesc pe noi.

Unele dintre ele or fi fost, într-adevăr expirate sau un pic dubioase, dar nici noi n-am păţit nimic de la ele, şi nici respectivele n-au rezistat mult pe piaţă. Ţîncii s-au făcut mari, au început să facă tot mai bine diferenţa între oferte şi au ales dulciurile colorate cu iz turcesc pentru ca, în timp, să se dea pe cele occidentale.

Pînă la urmă acadelele şi ciocolăţelele atent colorate şi fin aromate au trimis în umbră batoanele de ciocolată româneşti, care rareori mai sînt căutate de nostalgici doar prin cofetăriile de tip comunist.

Notă:
Pentru o înţelegere mai bună a mesajului, înlocuiţi acadele, ciocolată, gumă, bomboane cu WordPress, Blogger, Twitter, blogging; batonul de ciocolată al cofetăresei cu scriitura unui onanist. Comunismul rămîne comunism.

Yup, pe Antena 1. Urît. (btw, au ales fain titlul ştirii! )

pentru alternative guru wannabe:

• Dacă ai cîntare în „provincie”, lasă-ţi atitudinea de bucale la tine-acasă;
• Dacă ai te gînd să te îmbeţi sau să te spargi înainte de concert, fă-o cu limită limită; astfel încîz să te mai poţi ţine pe picioare;
• Nu adormi/black out pe scenă;
• Dacă se întîmplă lucrul de mai sus, ia o pauză, dă cu apă pe faţă şi termină-ţi cîntarea;
• Nu pleca de pe scenă după 10 minute (3 piese);
• Dacă o faci, ai măcar bunul simţ să îţi ceri scuze că nu poţi susţine concertul şi propune o alternativă: dai banii înapoi sau cînţi a doua zi cînd eşti în stare;
• După ce pleci, totuşi, fără să zici nimic şi cu banii oamenilor, nu arăta the finger celor care au bătut kilometri din alte oraşe sperînd să te vadă cîntînd;
• Nu cere 20 RON pe un concert de 10 minute; o zi la BestFest e 90 RON, da vezi cel puţin 4 trupe, dintre care vreo 2 din afară;
• Dacă tot te vrei altfel, încearcă, totuşi, să fii altfel; încearcă să nu faci treaba în pur stil de bişniţă românească.

Detalii aici şi aici.

Imagine preluată de pe Metalhead.ro