Ce am vazut că se mai poartă în materie de fashion/pimping auto la români:

• aur

• pernuţe

Aştept cu nerăbdare să-l văd pe primul care o să-şi pună peştele de sticlă pe bord!

Imediat după revoluţe lumea s-a prins că e loc de început fel de fel de biznisuri micuţe, dar care aduc un profit rezonabil cu efort minim.

Aşa era şi o tanti în vîrstă la mine la bloc, aproape de pensionare, ce lucra la o cofetărie, care s-a apucat să vîndă la uşă batoane de ciocolată făcute în casă. Stătea la parter, aşa că numai bine puteau ţîncii să-i bată la uşă cît de des posibil. Vecina (chiar nu îmi mai amintesc cum o  chema) deschidea uşa şi te servea într-un mod foarte prietenos şi binevoitor.

Cîteva luni bune, sau chiar mai mult, treaba a mers minunat pentru vecina cofetăreasă. După un timp îşi şi diversificase meniul: avea şi biluţe din ciocolată, date ba prin zahăr, ba prin cacao, ce mai, pe alese! Erau dulciurile preferate ale ţîncilor.

Însă, în scurt timp lumea a început să descopere avantajele unei pieţe libere. Aşa se face că pe lîngă alimentară şi în staţia de tramvai au apărut tot soiul de tarabe improvizate din măsuţe pliante pe care diferiţi comercianţi înşirau gume colorate, ciocolăţele cu ambalaje ce-ţi luau ochii, bomboane şi jeleuri în forme de ursuleţi şi-aşa mai departe. Lucru care nu a făcut decît să îi transmită vecinei cofetărese că marfa ei începe să fie depăşită, uitată şi nedorită.

Ca reacţie la ameninţarea capitalismului, vecina a început să îndruge ultimilor clienţi poveşti despre chestiile otrăvitoare şi nocive cu care se fac dulciurile tonetarilor, că sînt ţinute prin depozite mişunate de şobolani, că sînt expirate şi o să ne îmbolnăvim, o să facem bube roşii, mari şi urîte, iar vînzătorii respectivi nu sînt decît nişte bişniţari şi hoţi care ne prostesc pe noi.

Unele dintre ele or fi fost, într-adevăr expirate sau un pic dubioase, dar nici noi n-am păţit nimic de la ele, şi nici respectivele n-au rezistat mult pe piaţă. Ţîncii s-au făcut mari, au început să facă tot mai bine diferenţa între oferte şi au ales dulciurile colorate cu iz turcesc pentru ca, în timp, să se dea pe cele occidentale.

Pînă la urmă acadelele şi ciocolăţelele atent colorate şi fin aromate au trimis în umbră batoanele de ciocolată româneşti, care rareori mai sînt căutate de nostalgici doar prin cofetăriile de tip comunist.

Notă:
Pentru o înţelegere mai bună a mesajului, înlocuiţi acadele, ciocolată, gumă, bomboane cu WordPress, Blogger, Twitter, blogging; batonul de ciocolată al cofetăresei cu scriitura unui onanist. Comunismul rămîne comunism.

Uite că a mai răsărit un site cu o iniţiativă bună; un site unde se regăseşte crema vulgului (r)omânesc: Cocalari.com, aka Cocalari şi prinţese. Un fel de Culegere ha celi mai dă preţ valori (valoarea mea, valoarea mea) hale ţării hăstiia.

Un preview mic:

Long live Haifaiv!

Tot timpul mi-au plăcut enorm de mult cîteva lucruri la români: inventivitatea şi capacitatea de a scoate bani din piatră seacă (în cazul ăsta, la propriu).

Acum, în preajma summit-ului NATO, un omuleţ a scos la închiriat o terasă cu vedere către Casa Poporului pentru sniperi.

- each spot has 1m width
- multiple spots available
- 24/7 access to the terrace
- soft drinks and snacks included
- access to a bathroom and storage facility (limited availability)
Price: 5000 EUR / spot / day

De-asta au sigilat ei canalele în Bucureşti, ca să nu poată să facă şi aurolacu un ban.

[Via Piticu]

pentru alternative guru wannabe:

• Dacă ai cîntare în „provincie”, lasă-ţi atitudinea de bucale la tine-acasă;
• Dacă ai te gînd să te îmbeţi sau să te spargi înainte de concert, fă-o cu limită limită; astfel încîz să te mai poţi ţine pe picioare;
• Nu adormi/black out pe scenă;
• Dacă se întîmplă lucrul de mai sus, ia o pauză, dă cu apă pe faţă şi termină-ţi cîntarea;
• Nu pleca de pe scenă după 10 minute (3 piese);
• Dacă o faci, ai măcar bunul simţ să îţi ceri scuze că nu poţi susţine concertul şi propune o alternativă: dai banii înapoi sau cînţi a doua zi cînd eşti în stare;
• După ce pleci, totuşi, fără să zici nimic şi cu banii oamenilor, nu arăta the finger celor care au bătut kilometri din alte oraşe sperînd să te vadă cîntînd;
• Nu cere 20 RON pe un concert de 10 minute; o zi la BestFest e 90 RON, da vezi cel puţin 4 trupe, dintre care vreo 2 din afară;
• Dacă tot te vrei altfel, încearcă, totuşi, să fii altfel; încearcă să nu faci treaba în pur stil de bişniţă românească.

Detalii aici şi aici.

Imagine preluată de pe Metalhead.ro

Unul dintre lucrurile care îmi place la Google este faptul că îşi adaptează logo-ul la diferite evenimente. Şi am văzut că au făcut-o şi astăzi:

Şi nu ştiu, mi se pare mie sau e prima adaptare cu specific românesc?

În ultimele două săptămîni:

• în Bucureşti s-a ridicat cel mai mare brad din Europa;
• în Cişmigiu s-a deschis cel mai mare patinoar în aer liber din Europa;
• România este cea mai coruptă ţară din Uniunea Europeană.

Cum dracu să nu fii mîndru că eşti român?

LE: Sabin mi-a atras atenţia că cel mai mare brad e undeva prin Lisabona de fapt, iar patinoare mai mari ar fi pe undeva mai prin nord, dar probabil pentru cei ce au făcut măsurătoarea, Europa se rezumă la Austria (aka lebede), Franţa, Italia (aka haules-baules-land), Germania (aka “halt! das ist mein bmw!”) şi Spania (aka strawberry land).

Week-end-ul ăsta am fost pînă în Bacău. Din cauza drumului plin de ploi, ninsori, noroi şi alte mizerii de vineri seară, maşina s-a cam umplut de jeg. Aşa că sîmbătă am fost în spălătorie. În băruleţul anexat aveau pe post de decor un “tablou” mai mult decît interesant: unul cu o ciupercă. O ciupercă aşa cam cum e asta:

Adică… WTF?!? Ok, arată interesant, colorat, alea-alea, dar totuşi!!! It’s a fuckin nuke cloud! Cum poţi să te bucuri la o aşa imagine? Adică ce boala o fi fost în mintea aia scurtă a omului care-a pus chestia aia acolo? Ce s-o fi gîndit? Că o să ne zicem că ce bine e că nu a dat bomba aia peste noi, aşa că o să ne bucurăm mai mult de maşini, o să avem mai multă grijă de ele şi o să le spălăm mai des?

Asta mi-a amintit de un cartoon găsit mai demult:

Garanti Bank a apărut de curînd pe piaţa românească (chiar anul ăsta parcă), avînd în spate a treia bancă din Turcia, numită tot Garanti (duh!) Dar săptămîna trecută au apărut abia şi în media, cel puţin cu spotul cu parfumul, avîndu-l în rolul principal pe Ioan Gyuri Pascu. Spotul mi-a plăcut din start nu doar pentru că e amuzant ci pentru că e atît de românească (sau balcanică, poate) povestea! Mai tot românul se aruncă la degustări moca prin supermarket-uri, mostre gratuite pe la tîrguri sau stau la cozi pentru un păhărel din noul sortiment de suc de coacăze şi castraveţi muraţi.

Per total spotul e foarte OK şi simpatic; le aşteptăm şi pe celelalte trei!

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=eANIShjkp7I&rel=1]

De curînd am aflat de lasnsarea inpolitics.ro. Şi ce mi-a atras atenţia din prima a fost logoul pe care eram sigur că-l mai văzusem pe undeva. După un mic search în memorie am şi găsit: Joomla!

Să zicem că layout-ul e un template de CMS, (poate chiar Joomla, don’n know for sure) dar măcar puteau să-şi aleagă alt logo… Sau dacă site-ul e despre politică şi politicieni, au împrumutat de la ei cel mai bun skill: furtişagul.